<Inapoi la ASTROLOGIE

Ce este astrologul? Cu ce se ocupa? Ce poate si ce nu poate astrologul sa faca?
Autor: ACVARIA

Astrologia este o meserie complexa. Fara a fi înca specificata în nomenclatorul de meserii, ocupatia de astrolog si-a capatat o pozitie în societate. Desi - înca - extrem de controversata de conservatori sau traditionalisti, astrologia a depasit demult zona unui simplu hobby. Cu toate ca pare a fi una dintre cele mai vechi ocupatii ale omenirii, astrologia nu si-a gasit înca – cel putin în România – sectiunea de reprezentare la nivel academic superior, cursurile de astrologie fiind înca un subiect tabu ce ramâne doar la latitudinea astrologilor cu experienta ce doresc sa împartaseasca informatia celor abia intrati în aceasta zona.

Spre astrologie graviteaza - ca si spre arta, de altfel – cea mai mare diversitate de alte profesiuni. Tot asa cum – printre scriitori, artisti plastici, muzicieni – descoperi medici, profesori, ingineri, si spre astrologie se îndreapta categorii dintre cele mai diverse, indiferent de nivelul de pregatire. Nu întâmplator poate – ca domenii patronate de Uranus si Neptun – arta si astrologia pot sa-si dea mâna în acelasi spatiu, ca laturi ale spiritualitatii. Si arta si astrologia cer talent, pentru ca un astrolog fara chemare nu poate exista. Nimeni nu ar putea porni pe aceasta cale, daca nu ar simti atractia initiala. Desigur, poate exista astrolog fara talent, dar nu poate exista astrolog fara chemare, pentru ca astrologia nu este o dexteritate pe care o capeti în timp. Fiind, prin excelenta, un domeniu uranian, nu e deloc o întâmplare ca atractia spre astrologie este, de cele mai multe ori, inexplicabila. Unii astrologi pot simti dorinta de a afla ce ascunde acest spatiu de informatie dintr-un impuls de moment, altii o descopera sub forma unei revelatii, deci o combinatie perfecta între influenta brusca a lui Uranus si atingerea spirituala a lui Neptun.

Tocmai pentru ca astrologia este un domeniu în principal uranian, sustinut îndeaproape de influente neptuniene, era si normal sa nasca atâtea controverse. Non-conformista ca Uranus si nepatrunsa ca Neptun, astrologia functioneaza ca ocupatie si la nivel de amatori, dar si de profesionisti. Desi porneste initial de la o pasiune de timp liber, devine captivanta si interesanta si poate duce – în unele cazuri – chiar la o vocatie profesionala. Nu putine sunt cazurile când profesori, ingineri, medici, psihologi si-au abandonat cariera – sustinuta prin licente si masterate – pentru a-si urma atractia spre astrologie. Fara a exista (deocamdata) o forma educationala care sa certifice pregatirea în domeniul astrologiei, totusi “meseria” de astrolog exista si functioneaza.

Portret de astrolog

Meseria de astrolog pare sa fie, totodata, una dintre cele mai complexe profesiuni. Cine porneste pe acest drum cu dorinta de a deveni un profesionist (trecând de la simplul hobby catre o ocupatie cotidiana) trebuie sa stie ca rolul sau social si uman va fi unul dintre cele mai dificile. Înainte de toate astrologul este un teoretician, un perpetuu student care acumuleaza informatii. La fel ca si medicul, inginerul sau profesorul, astrologul are si el specializarile sale, pe care le va aprofunda în ani de studiu individual. Toti pornesc, fara discutie, de la astrologia natala, ca un capitol general de deschidere spre auto-cunoastere. Este poarta de intrare în acest edificiu: cine trece pragul si întelege ce se gaseste în acest „hol”, poate urca spre etajele superioare. Daca trece examenul astrologiei natale (examen absolvit numai în fata oamenilor caruia astrologul se adreseaza), astrologul va accede spre domenii mai aprofundate: astrologie medicala, relationala, previzionala, karmica.

Remarcata fiindu-i prezenta în societate, astrologul atrage din ce în ce mai mult curiozitatea si atentia celor din jur. Pe fondul atractiei primare pentru zodii a oricarui individ (pentru ca, se pare, zodiile au intrat si ele în lista acelor domenii la care toata lumea „se pricepe” alaturi de fotbal si politica), astrologul aduna în jurul sau din ce în ce mai multi oameni care au nevoie de „o ureche de ascultat”. Înainte de a deveni astrologul-profesor – care îsi transmite mesajul celor care doresc sa auda - se naste astrologul-confident. Dupa ce omul îsi spune problema din nevoia de comunicare si eliberare de balast interior, începe sa puna întrebari si doreste o parere avizata a astrologului, dând astfel ocazia astrologului-sfatuitor sa iasa la suprafata. Sfatuitorul si profesorul pot coincide la un moment dat, pentru ca, vrând-nevrând, sfaturile contin si subtile lectii de astrologie.

Fie în scris, fie oral, astrologul trebuie sa-si expuna parerea si, fara discutie, o buna stapânire a dialogului, a scriiturii sau a oratoriei face ca mesajul sau sa ajunga unde trebuie si în forma cea mai buna. Astfel apare, iata, astrologul - comunicator. Cu cât are mai multe de spus lumii cu atât astrologul devine mai implicat social. Din momentul în care si-a facut intrarea în societate cu un rol social declarat, poate deveni o piesa importanta în relatia directa cu alte profesiuni. Pot aparea astfel astrologi în medicina, în politica, în mas media, pentru ca astrologia poate fi aplicata în toate domeniile vietii.

Dar sa ne întoarcem însa la astrologul în contact direct cu omul, cel caruia i se adreseaza mesajul sau în particular. Dincolo de confident/ascultator si sfatuitor/transmitator de mesaje, astrologul începe sa cunoasca varietatea personalitatilor umane. Astfel se naste astrologul-psiholog, care va începe sa „simta” individualitatea fiecarui personaj cu care intra în contact. Astrologul are marele avantaj de a cunoaste personalitatea umana înainte de a-l cunoaste direct, si anume din studiul astrogramei natale. Un astrolog nu are nevoie de povesti prea lungi de viata, ci este suficient sa stie doar datele de nastere ale unui individ pentru a cunoaste deja cu cine discuta. Unii nici nu banuiesc ca arma secreta a astrologului este acest mic detaliu: data nasterii. Nimeni nu-si poate ascunde adevarata fata daca si-a dezvaluit codul secret al datei nastere.  

Limite si restrictii în practica astrologica

Complexa constructie - astrologia! Fara îndoiala, toate aceste etaje ale formarii astrologului ca personalitate complexa sunt parcurse în ani de munca, asemenea copilului ce trebuie sa parcurga - pâna la maturitate - toate etapele de educatie. Odata format ca profesionist, astrologul învata din mers deontologia profesionala care îl priveste direct, si, ca în orice meserie, exista si aici reguli scrise (si nescrise) pe care trebuie sa le respecte.

Astrologul nu ia decizii în locul celui care îi cere sfatul, dar poate descrie realist tabloul de posibilitati care i se deschide în fata, cu bune si cu rele (pentru ca, sa nu uitam totusi, astrologia nu este o perpetua oda a frumusetii vietii, ci poate fi si o oglinda limpede a erorilor, a alegerilor incorecte, a problemelor fiecaruia din noi). Astrologul poate da sfaturi, poate indica variante, poate accentua slabiciunile sau punctele forte, dar care nu vor suna niciodata a directii obligatorii de urmat.

Astrologul nu obliga pe nimeni sa urmeze o anume cale – chiar daca poate fi cea mai buna - pentru ca rolul sau este doar de ghid, sfatuitor si nicidecum de comandant care spune „trebuie sa...!”. Personalitatea fiecarui individ are liberul arbitru la îndemâna pentru a-si alege directia de urmat. Astrologul poate doar sa atraga atentia asupra cailor gresite, dar niciodata nu dicteaza “nu”- uri sau “da”- uri ca litera de lege. Desigur, exista oameni care nu stiu sa aleaga, care asteapta ca altcineva sa decida în locul lor chiar si la cele mai banale probleme ale vietii, de aceea vor solicita parerea astrologului, dar aceasta nu îi da dreptul astrologului sa aleaga în locul celui în cauza.

Astrologul nu judeca actiunile sau deciziile nimanui. Chiar daca va considera ca drumul ales de individ nu ar fi cel corect, nu are dreptul de a judeca deciziile sau actiunile acestuia.

Astrologul nu rezolva problemele oamenilor. Chiar daca majoritatea ajung la astrolog în momente de cumpana ale vietii lor, una din erorile cele mai frecvente ale acestora tine de ideea preconceputa ca astrologul ar detine si solutia problemelor fiecaruia. Astrologul e doar un teoretician, el poate explica ce anume a dus la declansarea problemei, poate descoperi originea lucrurilor, poate descrie de ce se întâmpla tocmai acum, poate oferi tendintele situatiei, dar nicidecum nu poseda antidotul, pastila sau potiunea magica în sertar, care readuce echilibrul sau rezolva problema ca prin minune. Solutiile pe care le poate oferi sunt pur teoretice, constau în alte puncte de vedere decât ale celui implicat, sunt acel ochi impartial din afara, deci tot ce poate oferi sunt propuneri de atitudine, reactii, directii, schimbari de stare - în general de natura psihologica - dar rezolvarea concreta a problemei depaseste atributiile sale.

Astrologul nu intervine concret în viata nimanui. Nu actioneaza prin energii subtile asupra destinului pentru a face schimbari de directie, nu repara greseli prin ritualuri magice, nu rezolva aspecte care au declansat nefericirea individului, ci astrologia explica ceea ce a dus la situatia în cauza. Aici se pare ca s-a infiltrat si marea confuzie între astrologie si magie. Spre deosebire de magie - de care majoritatea astrologilor se dezic cu fermitate – astrologia nu intervine cu nimic în viata individului, ci interventia astrologului tine doar de informare. Omul pleaca mai informat de la astrolog, dar rezolvarea problemei tine numai de puterile sale omenesti de a gasi solutii.

Astrologul nu ghiceste, ci traduce un cod de specialitate ce are la baza o componenta practica a acestei stiinte – mersul planetelor – si o componenta abstracta – simbolistica elementelor astrologice. El interpreteaza o configuratie, un sistem de energii care se întrepatrund, el descifreaza un labirint de simboluri, pentru a le transpune, în final, în termeni accesibili oricui. Fiind un domeniu ce lucreaza cu simboluri, componenta “probabilitate” este mai mare decât în orice alta ocupatie, dar a fi “exact” în astrologie este la fel de greu ca pentru seismologi sa anunte un cutremur.
Astrologia are, asadar, o componenta teoretica-informativa primordiala: astrologul vorbeste, asculta, discuta, sfatuieste, atrage atentia, comenteaza, aproba, confirma, infirma, dar nu si una practica: astrologul nu rezolva, nu decide, nu face nimic în locul celui în cauza, nu schimba, nu intervine în cursul evenimentelor. Chiar daca poate avertiza, el nu poate schimba nimic din destinul omului. Liberul arbitru al fiecaruia – pe de o parte – si componenta „predestinare” – pe de alta parte – nu dau astrologului drept de decizie asupra individului.

Autor: ACVARIA

<Inapoi la ASTROLOGIE