EGIPT | Gizeh | Timpul se teme de Piramide

ian. 30, 2018Calatorii prin lume2

Urmareste-ne colectiile de fotografii pe:
INSTAGRAM: https://www.instagram.com/dana.onmyway/
FACEBOOK: https://www.facebook.com/dana.onmyway/

EGIPT | Cairo | Platoul Gizeh | Sfinxul si Piramidele

Timpul se teme doar de piramide!

Cum sa nu te zbati sa ajungi si tu la una din minunile lumii antice? Cu atat mai mare e surpriza ajungand in Cairo sa vezi ca piramdiele sunt colea, peste gard, langa drum, se contureaza clar printre blocuri, si astfel ti se da peste cap toate imaginea preconceputa pe care o aveai inainte de a ajunge aici. Imi imaginam ca mergi prin desert ore in sir pana ajungi la ele. Or le vezi din oras… treci pe langa ele cu masina, ajungi cu autocarul la baza lor, de parca ar fi statie de autobuze chiar acolo… Un drum drept, cu nisip in toate partile te duc mai aproape de ele. Trei piramide mari, impunatoare, si alpte cetava mai mititele, ca nu toti faraonii au fost grandomani, pesemne.

Autocarele parcheaza langa piramida. Ciudat, nu-mi inchipuiam una ca asta, speram sa existe o zona de tampon care sa nu pdrmita interferenta cu modernul. Maai vezi pe ici pe colo un mic gardulet de imprejmuire… Am vrut sa ma apropii sa fac o poza blocurilor de piatra, ca sa am o imagine de reper cu privire la dimensiunea ”caramizilor” folosite si i-am cerut frumos voie si politaiul local sa trec dincolo de gardulet. Amabil, cu piciorul – a calcat snurul garduletului ca sa pot trece si cu mana… mi-a facut universalul semn al ”bacsisului”, fracand degetul aratator de degetul mare. Bacsis, pentru ce? Pentru un snur coborat cu piciorul?

Totul pare gratis aici, nu te costa nimic sa vezi platoul, dar daca vrei sa intri in piramida sau in muzeul-corabie de la baza uneia dintre piramide, cumperi bilet.

Daca ai tupeul sa stai la coada uriasa ce iti da voie sa vizitezi camera mortuara din marea piramida, coborand cu capul plecat o panta ingusta – pe care apoi, tot cu spatele incovoiat trebuie sa-l si urci inapoi (doar ca sa vezi o camera – cum altfel? – goala), dupa ce colinzi in voie printre piramide analizand geometria locului… poti intra in alta zona a sitului arheologic, un spatiu inconjurat de ziduri de data aceasta, care duce spre Sfinx.

Intri pe o poarta ingusta de piatra, te strecori pe coridoarele pline ochi de turisti, care se inghesuie in aceeasi directie, si ajungi intr-un loc cu vedere panoramica de unde te poti poza rapid cu Sfinxul. Da, rapid, ca vine alta serie de turisti din urma, deci trebuie sa parasesti locul.

Sunt un pic dezamagita de amploarea zonei – probabil ma asteptam la ceva mai maiestuos, chiar daca piramidele, da, sunt imense! – caci Sfinxul nu e nici atat de mare pe cat credeam, si nici atat de larg spatiul care iti permite sa te bucuri de vedere… E ca si cum ai ajunge in fata unei vitrine, vezi o statuie – da, una ceva mai mare, cu nasul rupt – si apoi gata, iesi, ca te imping turistii de la spate.

Bazar e peste tot… cu scarabei de Malahit, sacali de Lapis Lazuli, mumii de Alabastru, faraoni de gips, piramide de Onix… si multe esarfe, ca sa-ti acoperi capul de soaele cumplit…

Vanzatorii de suvenire colcaie la tot pasul, uneori enervant de insistenti…

”Vizitii” de camile – ca altfel nu stiu cum sa le spun – stau insirati in ”parcare” asteptandu-si si invitandu-si clientii la o tura pe cocoasa camilei, printre dune…

Politia calare – tot pe camila, cum altfel? – umbla de colo-colo, intr-un contrast interesant de piele neagra in uniforma alba…

Dune de nisip conturate in departare si silueta cetoasa a orasului in zare…

Toate creioneaza cele cateva ore petrecute intr-un loc unic pentru o amintire de neuitat.